Nu am mai scris de ceva timp, dar reluam ,,old habbits” cu scopul bine stabilit de a inspira mămicile să profite , să savureze această perioadă din viețile micuților care ne-au fost încredințați.
Bebe Luca ne-a oferit ieri o lecție tare încurajatoare, după ce ne-a ,,tocat” sistematic nervii și ne-a împins limitele, atât mie cât și lui Calin. Are o perioadă în care scutură din căpșor , cam așa, în semn de ,,nu”, iar noi încercăm să corectăm acest comportament indezirabil-zicem noi….Luca e de cu totul altă părere și atunci scutură a negație de fiecare dată când vrea să ne supere ori dacă are o emoție puternică etc.
Ieri am încercat să nu îl mai mustrăm de fiecare dată când făcea acest gest, iar el a făcut tot mai puțin și sperăm să și renunțe în scurt timp. Scriu repede și aștept niște paste să se fiarbă în curând, pentru a mă putea duce să adorm din nou lângă el. Suntem binecuvântați cu un omuleț, care are atâtea gânduri și ne spune așa de multe lucrușoare pe care noi, uneori, nu le înțelegem. Acum ,,bâr-bâr” este mașina, iar ieri ne-am întâlnit cu verișorii noștri Andreea și Cătălin, care au un minunat băiețel, pe Mihai de 2 ani și jumătate. Au venit la plimbare și cu o trotinetă, spre care Luca ne tot trăgea, spunând constant ,,bâr-bâr”.
Peste o lună voi începe școala, dar vreau să îmi fac mie în primul rând promisiunea de a nu înceta să scriu pentru că în fața noastră avem niște minuni cu totul și cu totul speciale. Trebuie doar să ne găsim timpul prețios de a ne dedica exclusiv lor.
Gata pastele, hai cu somnul regenerator. Mă duc să-mi iau în brațe comoara ( în minte îmi răsună piesa grȕn x3 sind alle meine Kleider din germană , dar pentru că am pronunțat ,,mein Schatz J , comoara mea.”
