Sunt un om simplu, educat , care iubește copiii, iar mai presus de orice, familia mea ocupă locul central în Univers: Luca și soțul meu sunt cele mai dragi ființe.

Desigur, tatăl meu și fratele, de asemenea îmi umplu viața și nu aș putea trăi fără ei.

Cum se face că un om ca mine, mamă , profesor, antreprenor, scrie pe un blog?

Când mai am timp, vă veți întreba?

Răspunsul este cel la care probabil vă așteptați : nu am , dar îmi fac deoarece simt că pot ajuta pe fiecare cititor cu un sfat, o rețeță , un eseu, un cuvânt potrivit într-o zi în care nu ai o soluție concretă.
Nici aici poate nu vei găsi acel panaceu căutat , dar măcar îți vei mai liniști ,,durerile sufletești”.

Chiar astăzi a fost o zi total anapoda: aș fi vrut să renunț la a scrie, să arunc cât mai departe laptopul și să nu mai aud de blog, de sarcini în plus
Motivul: la finalul zilei, după ce am alergat în stânga și în dreapta îmbrățișând copii, corectând lucrări ori pansând răni ale micuților ștrengari de pe holurile claselor, am ajuns cu Luca, minunea noastră, acasă.

M-am precipitat să iau laptopul și multe alte obiecte inutile și utile poate ( acum le-aș arunca pe toate), pe Luca îl aveam în brațe și mi-a alunecat din brațe fix pe gresie.
Am avut senzația că stă bine pe piciorușele lui, dar s-a prăbușit dând cu fruntea și un cucui imens se vedea în zare: ce a urmat e lesne de înțeles. Nici acum nu mi-am revenit. Nu am fost în stare din cauza oboselii să previn acest fapt!

Cum pot face ca viitor să nu se mai întâmple asta?

E simplu: la prânz voi sta o oră efectiv- va fi ora în care mă voi reculege cu capul pe o masă, cu o ciorbă și o farfurie lângă mine!

Nu voi preda, nu îmi voi răci vocabularul pentru nimeni, pur și simplu îmi voi rezerva acest timp prețios! Pate părea un act de egoism, dar cel puțin, este unul necesar pentru a fi apt să fii părinte la finalul zilei.
Altfel, nu voi putea fi acea mamă faină, zglobie de care Luc are atât de multă nevoie. Dacă tot ceea ce ați citit simțiți că vă oferă o gură de aer, o bucurie sau pur și simplu vă regăsiți în problemele relatate de mine, vă invit să citiți zilnic blogul meu ,, mamaprofă.ro ”.

Am absolvit în 2007 Colegiul Național ,,Tudor Vladimirescu ” din Tg Jiu, iar apoi am urmat Facultatea de Litere la București, secția română -germană.

Am predat încă de la 19 ani, de la finalul primului an de Facultate și pot spune că de pe atunci mă regăseam în ceea ce făceam:
Job-facultate- Bibliotecă- iar la finalul zilei conversațiile și mesajele cu viitorul meu soț la vremea aceea îmi dădeau energie să mă reapuc de treabă în capitala plină de provocări.

Am ales să mă reîntorc în Orașul lui Brâncuși, iar din 2011 sunt profesor de limba română și limba germană titular în două unități : Școala Gimnazială ,,Constantin Săvoiu” din Tg Jiu și Școala Gimnazială Nr.1 Albeni.

Cum aș putea descrie activitatea mea de profesor din prezent?

Ei bine, mă împart între patru instituții dacă stau mai bine să gândesc: sunt detașată la Școala Gimnazială Câlnic, iar copiii de acolo pur și simplu mă adoră( sentiment reciproc), la Școala Gimnazială Constantin Săvoiu -unde predau germana-; la Colegiul Național ,,Tudor Vladimirescu”- unde am absolvit și eu , fiind colegiul meu de suflet- aici predau la Centrul de Excelență pentru clasele a XI-a și a XII-a ( de aceea veți găsi multe materiale fascinante aparținând comorilor mele din grupă) și la Luan Kinderklub- Clubul de limbă germană-engleză -română- efectuare temă ciclul primar. pe care îl administrez și unde predau română-germană. De asemenea, vă invit pe pagina de faceboook Luankinderklub să vedeți câte activități minunate desfășurăm acolo, deoarece acesta a fost proiectul meu de suflet iar ,,vinovat” pentru deschiderea sa este chiar soțul meu care mereu are încredere în energia mea. Aici desfășor activitatea alături de doamnele mele profesoare inimoase și implicate, Geanina Pondriche – de limba engleză – și Ciungu Andreea- pentru pregătirea temelor.